Există Dumnezeu? Am găsit foarte interesant faptul că se acordă atât de multă atenție acestui subiect. Ultimile statistici spun că peste 90% din populația lumii de astăzi crede în existența lui Dumnezeu sau a unei puteri superioare. Totuși, discuția este cumva generată de cei care cred că Dumnezeu există în dorința de a demonstra că El există cu adevărat. În ceea ce mă privește, cred că discuția ar trebui să aibă o direcție cu totul opusă.
În orice caz, existența lui Dumnezeu nu poate fi demonstrată sau negată. Chiar Biblia spune că noi trebuie să acceptăm prin credință că Dumnezeu există: “Și fără credință este cu neputință să fim plăcuți Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu, trebuie să creadă că El este, și că răsplătește pe cei ce-L caută” (Evrei 11:6). Dacă ar dori, Dumnezeu ar putea pur și simplu să apară în fața întregii lumi pentru a demonstra că El există. Însă dacă ar face acest lucru, nu am mai avea nevoie de credință. " 'Tomo' i-a zis Iisus, 'pentru că M-ai văzut, ai crezut. Ferice de cei ce n-au văzut, și au crezut” (Ioan 20:29).
Aceasta nu înseamnă, totuși, că nu sunt dovezi cu privire la existența lui Dumnezeu. Biblia spune: “Cerurile spun slava lui Dumnezeu, și întinderea lor vestește lucrarea mâinilor Lui. O zi istorisește alteia acest lucru, o noapte dă de știre alteia despre el. Și aceasta, fără vorbe, fără cuvinte, al căror sunet să fie auzit: dar răsunetul lor străbate tot pământul, și glasul lor merge pană la marginile lumii. În ceruri El a întins un cort soarelui” (Psalmul 19:1-4). Privind la stele, înțelegând mărimea universului, văzând minunățiile naturii, și frumusețea unui asfințit de soare – toate acestea arată către un Dumnezeu Creator. Și dacă aceste motive nu sunt de ajuns, există dovezi ale lui Dumnezeu în propriile noastre inimi. Eclesiastul 3:11 ne spune: “…a pus în inima lor chiar și gândul veșniciei…”. Există ceva în adâncul ființei noastre care recunoaște că viața nu se sfârșește aici pe pământ și că nu aparținem acestei lumi pentru totdeauna. La nivelul intelectului, putem respinge aceasta cunoaștere, însă prezența lui Dumnezeu în noi și prin noi își face încă simțită influența în interiorul nostru. Biblia ne avertizează că, în ciuda acestui lucru, unii oameni vor nega totuși existența lui Dumnezeu: “Nebunul zice în inima lui: „Nu este Dumnezeu!”.” (Psalmul 14:1). Întrucât peste 98% din oamenii care au trăit de-a lungul istoriei pe pământ, din toate culturile, toate popoarele și de pe toate continentele, au crezut în existența lui Dumnezeu sub diferite forme, trebuie să existe ceva (sau cineva) care să fi generat această credință.
În plus față de argumentele Bibliei cu privire la existența lui Dumnezeu, există și argumente logice. În primul rând, există argumentul ontologic. Cea mai cunoscută formă a argumentului ontologic utilizează conceptul de Dumnezeu pentru a demonstra existența lui Dumnezeu. Se începe prin definirea lui Dumnezeu drept “cineva sau ceva mai presus de care nimic nu poate fi conceput”. Apoi este clar că a exista înseamnă mai mult decât a nu exista, și astfel cel mai mare lucru care se poate concepe trebuie să existe. Dacă Dumnezeu nu ar exista, atunci El nu ar fi cea mai mare ființă care ar putea exista – însă asta ar intra în contradicție chiar cu definiția lui Dumnezeu. Cel de-al doilea argument este cel teleologic. Argumentul teleologic constă în aceea că întrucât universul ne arată o concepție atât de uimitoare, încât trebuie să existe o Persoană Divină care să îl fi conceput. De exemplu, dacă pământul s-ar situa la numai câteva sute de kilometri mai aproape sau mai departe de soare, nu ar fi în măsură să aibă viață pe el așa cum se întâmplă acum. Dacă elementele din atmosfera terestră ar avea proporții diferite cu numai câteva procente, orice viețuitoare de pe pământ ar muri. Probabilitatea de apariție a unei singure molecule de proteină este de 1 la 10243 (adică 10 urmat de 243 zerouri). Pe de altă parte, o singură celula este formată din milioane de molecule de proteine.
Al treilea argument logic cu privire la existența lui Dumnezeu este denumit argumentul cosmologic. Fiecare efect trebuie să aibă o cauză. Universul și orice există în el reprezintă un efect. Trebuie, deci, să existe ceva care să fi cauzat apariția și existența acestuia. În sfârșit în acest șir, trebuie să existe ceva “ne-cauzat” care să fi fost sursa a tot ceea ce a apărut și există. Acest ceva “ne-cauzat” nu poate fi decât Dumnezeu. Al patrulea argument este cunoscut și sub numele de argumentul moral. Fiecare popor din istorie a avut o formă sau alta de norme sau legi. Toți au avut o percepție asupra binelui sau răului. Crimele, minciuna, hoția și imoralitatea sunt pretutindeni asociate cu răul. De unde am putea să avem acest simț al binelui și răului dacă nu de la un Dumnezeu Sfânt?
În ciuda a tot ce am prezentat mai sus, Biblia ne spune că există și vor exista oameni vor refuza aceste argumente clare și de netăgăduit cu privire la Dumnezeu și vor crede minciuni în locul lor. Romani 1:25 declară: “căci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu, și au slujit și s-au închinat făpturii în locul Făcătorului, care este binecuvântat în veci! Amin.” Biblia arată de asemenea că oamenii nu au nici o scuză pentru necredința în Dumnezeu: “În adevăr, însușirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veșnică și dumnezeirea Lui, se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiți cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Așa că nu se pot dezvinovăți” (Romani 1:20).
Oamenii își justifică lipsa credinței în Dumnezeu pentru că nu ar fi “științific” sau pentru că “nu ar exista dovezi”. Adevăratul motiv este că odată ce oamenii ar recunoaște că Dumnezeu există, ei ar trebui să recunoască și că există și o relație de responsabilitate față de Dumnezeu, și în felul acesta că au nevoie de iertare din partea lui Dumnezeu (Romani 3:23; 6:23). Dacă Dumnezeu există, atunci suntem responsabili pentru faptele noastre înaintea lui Dumnezeu. Dacă Dumnezeu nu există, atunci noi am putea să facem orice dorim fără să fie cazul să ne îngrijorăm în privința judecății lui Dumnezeu. Eu cred că acesta este motivul pentru care evoluționismul este atât de puternic promovat de către atât de multe persoane din vremurile noastre – pentru a le da oamenilor o alternativă la credința într-un Dumnezeu Creator. Dumnezeu există și toți știm la urma urmei că El există. Simplul fapt că unele persoane promovează atât de agresiv necredința în existența lui Dumnezeu este de fapt un argument al existenței Sale.
Dă-mi voie să îți ofer un ultim argument pentru a arăta că Dumnezeu există. Cum știu eu că Dumnezeu există? Știu că Dumnezeu există pentru că vorbesc cu El în fiecare zi. Nu Îi aud vocea efectiv, prin sunete, dar Îi simt prezența, Îi simt călăuzirea, Îi cunosc dragostea pentru mine, Îi doresc harul. Au existat lucruri care s-au petrecut în viața mea și care nu au altă explicație posibilă decât că sunt de la Dumnezeu. Dumnezeu m-a mântuit și mi-a schimbat viața într-un mod atât de miraculos încât nu pot face altceva decât să recunosc și să laud existența Lui. Totuși, nici unul dintre aceste argumente nu pot să convingă pe nimeni dintre cei care refuză să recunoască ceea ce este atât de clar. În final, existența lui Dumnezeu trebuie acceptată prin credință (Evrei 11:6). Credința în Dumnezeu nu reprezintă un salt în întuneric, ci este un pas sigur într-o zonă bine luminată unde 90% din oameni deja locuiesc.
